Efectul Dunning-Kruger

În domeniul psihologiei, efectul Dunning-Kruger este o prejudecată cognitivă în care persoanele cu capacitate scăzută suferă de superioritate iluzorie, evaluând în mod eronat capacitatea lor cognitivă ca fiind mai mare decât este.

Poziția cognitivă a superiorității iluzorii derivă din incapacitatea metacognitivă a persoanelor cu abilități scăzute de a-și recunoaște propria ineptitudine; fără cunoașterea de sine a metacogniției, oamenii cu capacitate redusă nu pot evalua obiectiv competența sau incompetența lor efectivă.

Ce am zis ? :))

Mai multe.

Ești pro(a)st(ă) și nu îți pasă.

Nu îți pasă pentru că nu vezi că ești pro(a)st(ă).

Există și o culme.

Te vezi ca fiind mai dește(a)pt(ă) decât ești.

Și?…

Și pe restul ca fiind proștii tăi.

 

Dacă avem ghinion, vei intra în rândul asupritorilor și/sau organelor de control.

Și restul?

Indivizii cu înaltă competență pot presupune în mod eronat că sarcinile ușor de îndeplinit de către ei sunt, de asemenea, ușor de îndeplinit de ceilalți oameni, sau că alți oameni vor avea o înțelegere similară a subiectelor pe care ei înșiși sunt bine pregătiți.

 

Așa cum au descris psihologii sociali David Dunning și Justin Kruger, părtinirea cognitivă a superiorității iluzorii rezultă dintr-o iluzie internă în oameni cu abilități scăzute și dintr-o percepție greșită externă în oameni cu înaltă capacitate; adică “miscalibrarea incompetentă provine dintr-o eroare legată de sine, în timp ce miscalibrarea înaltă a competenței provine dintr-o eroare legată de ceilalți.”

 

Vezi..se întâmplă pe toate palierele de inteligență și pregătire…dar mai ales, la extreme.

Niveluri de învățare

1.

Incompetența inconștientă.

Nu știi și nu știi că nu știi.

 

2.

Incompetența conștientă.

Ai abilitatea, însă, este mult de îmbunătățit.

 

3.

Competența conștientă.

Ai abilititatea, însă, lipsesc consistența și regularitatea în aplicarea competenței.

 

4.

Competența inconștientă.

Practici abilitatea cu regularitate și în mod automat.

 

5.

Măiestria.

Devii eficinet(ă) și în același timp ceea ce faci este frumos.

Maestrul face totul să pară simplu și frumos.

 

Pentru a ajunge la competență conștientă ai nevoie de 1000 de ore.

Competență inconștientă apare după încă 5000 de ore de practică.

25.000 de ore de practică va face din tine un maestru.

 

Vrei să devii maestru mai repede?

Ai nevoie de un profesor bun.

 

El :

  • te va ține motivat(ă);
  • îți va oferi informația în secțiuni restrânse și ușor de asimilat;
  • te va îndruma în așa fel încât să obții o serie de mici succese;
  • îți va induce o stare emoțională pozitivă;
  • îți va satisface curiozitatea intelectuală.

Cum să-ți structurezi obiectivele

Știuștii că toată lumea știe, cum să își pună obiective.

Asta nu înseamnă că obiectivele sunt atinse.

 

Ce strategie trebuie abordată pentru a ne atinge obiectivele?

 

În primul rând trebuie să vorbim despre obiective, mai exact despre natura lor.

Hai să transformăm ”obiectivele” în ”obiectiv”; bine?!

Pentru a avea șanse să atingem obiectivul, el trebuie să fie:

  • realist;
  • accesibil;
  • motivant.

Pentru a atinge aceste concluzii, obiectivul va fi trecut prin filtrul a 9 condiții:

 

1.

Ce vrei ?

Știu că par a sublinia evidentul, însă, sunt șanse mari să te gândești ce ”nu vrei”.

Obiectivul trebuie să aibe un efect pozitiv asupra ta.

Gândirea pozitivă, după cum știi, ajută; așa că ai grijă ca formularea să fie făcută într-o manieră pozitivă.

 

2.

Dovezi.

Cum vei ști că ești pe calea cea bună?

Când îți stabilești un obiectiv, trebuie să știi cum vei măsura evoluția și cu ce grad de precizie.

Astfel, întrebările ce ți le vei pune, sunt:

  • Cum voi ști că sunt pe drumul spre atingerea obiectivului? Ce voi măsura?
  • Cum voi ști că mi-am atins obiectivul? Ce voi vedea, ce voi auzi, ce voi simți?

 

3.

Detalii specifice:

Unde vrei să se concretizeze obiectivul?

Când vrei ca obiectivul să devină realitate?

În ce context?

 

4.

Ce resurse ai?

Fă o listă.

Ele se încadrează în 5 categorii:

  • obiecte;
  • oameni;
  • modele (cineva cu un obiectiv asemănător care a reușit să îl atingă);
  • calități personale;
  • bani.

 

5.

Control.

Poți iniția drumul și poți păstra traseul?

 

6.

Consecințe de ansamblu:

  • de cât timp și efort va fi nevoie?
  • pe cine afectează drumul și atingerea obiectivului?
  • la ce va trebui să renunți pentru a atinge obiectivul?
  • ce vrei să păstrezi din actuala ta viață și cum va fi afectat acest element?
  • posibile efecte secundare negative ale atingerii obiectivului.

 

7.

Obiectivul este compatibil cu tine?

Asemeni corporațiilor; obiectivele companiei se aliniază cu identitatea ei ?

”Interesantul” te poate devia de la ceea ce ai clădit până în acel moment.

 

8.

Cum se integrează obiectivele tale?

Dacă obiectivul este prea înalt, fă o listă cu obstacolele și fixează obiective intermediare.

 

9.

Ce fac mai departe?

Felicitări!

Ai terminat analiza.

Acum, pune-te pe treabă!

Explică, caută aliați, deleagă și treci la pus cărămizi.

Treptele către obiectivul ăla al tău…nu se construiesc singure.

 

Shunga

Shunga înseamnă, în traducere liberă, ”imagini de primăvară”.

Cea mai prolifică perioadă pentru această artă a fost perioada ”Edo” (1600-1868).

Shunga a oferit Japoniei o platformă prin care recunoștea și încuraja contactul sexual între toți membrii societății.

Japonezii creau imagini cu ajutorul cernelurilor sau ciopleau în role din lemn, pentru ca prin imprimare să creeze mii de exemplare.

La începutul dezvoltării artei erau desenate contacte sexuale între femei și bărbați. Se pot găsi și reprezentări privind același sex. Artiștii puneau accent pe trăsăturile faciale ale participanților, ele exprimând placere și bucurie; dar și pe organele sexuale, ele având dimensiuni exagerate.

Shunga a apărut și în China unde organele sexuale aveau dimensiuni ce respectau proporțiile găsite în realitate.

Deseori aceste desene cuprindeau și un mini dialog, amuzant, între parteneri.

Deși shunga este cunoscută pentru natura sa explicită, se găsesc materiale în care subiecții sunt foarte frumos, calitativ și detaliat îmbrăcați; fie singuri fie doar sărutându-și partenerul.

Rolul shunga depășește natura sa estetică.

Erau folosite pentru a face educație sexuală și socială.

De cele mai multe ori cei ce comandau astfel de materiale erau bărbați.

Erau oferite în dar cu ocazia nunților dar și la alte diferite ocazii speciale. Datorită faptului că receptorii acestor cadouri erau, în general femeile, deducem că erau apreciate de ambele sexe.

Pentru a asimila cunoașterea necesară transpunerii artei se impunea trecerea printr-o școală, ukiyo-e (imagini dintr-o lume plutitoare). Această școală se concentra pe plăcerile vieții. Deși importantă, nu era singura. Școala Kano, caracterizată prin arta sa seculară, a împrumutat deasemenea, o pasiune pentru shunga.

Japonezi au beneficiat de o bază ce a permis o astfel de exprimare. Spre deosebire de alte religii, Shinto nu vede sexul ca fiind păcătos.

Întotdeauna statul știe mai bine decât tine, de ce ai nevoie și ce dorești cu adevărat. Astfel, Shogunatul Japonez a interzis Shunga în 1722.

Din fericire, asta nu a însemnat că shunga a dispărut.

Caracterul atotștiutor al statului a putut fi observat și în secolul 19 și 20, când a fost interzis, din nou, de oficialii japonezi.

De această dată, shunga,  devine taboo.

Se pare că Picasso și Toulouse-Lautrec au fost plăcut impresionați și s-au lăsat inspirați de ceea ce statul japonez a considerat a fi jignitor pentru cultura lor.

Dar, serios acum…cine e Picasso ăsta?

Se pare că există 2000 de imagini unice, ce au fost reproduse de mii de ori fiecare.

Kitagawa Utamaro (decedat la 1806) și Katsushika Hokusai (1760-1849), maeștri reprezentativi ai shunga, au fost prezentați la British Museum de pe 3 octombrie până pe 1 ianuarie 2014.

Shunga servește ca dovadă a unei societăți neinhibate și deschise, oferind artiștilor ocazii de a-și exprima originalitatea și emoțiile.

Ceva imposibil de făcut sub regimul totalitar al creștinismului, islamului ori izraelit.

Dispareunia

 

Dispareunia este un termen medical care pur și simplu înseamnă “act sexual dureros”.

Identificarea factorilor de inițiere și promulgare este esențială pentru atingerea unui diagnostic reușit. Diagnosticul diferențial include vaginismul, lubrifierea inadecvată, atrofia și vulvodinia (vestibulită vulvară). Etiologiile mai puțin frecvente sunt endometrioză, congestia pelvină, infecțiile și patologia adnexală. Tulburările uretrale și cistita pot provoca, de asemenea, raporturi dureroase.

Localizarea durerii poate fi descrisă ca fiind la intrare sau profundă. Vulvodinia, atrofia, lubrifierea inadecvată și vaginismul sunt asociate cu intrarea dureroasă. Durerea profundă are loc cu celelalte condiții menționate anterior.

Examenul fizic poate reproduce durerea, cum ar fi durerea localizată cu vestibulită vulvară, atunci când vaginul este atins de un tampon de bumbac. Spasmul involuntar al vaginismului poate fi observat prin inserarea unui deget sau a unui specul. Palparea peretelui vaginal lateral, a uterului și a structurilor uretrale ajută la identificarea cauzei.

O înțelegere a etiologiei organice actuale trebuie integrată cu o apreciere a factorilor psihologici în curs de desfășurare și a așteptărilor și atitudinilor negative care perpetuează ciclul durerii.

Teoria psihologică tratează istoric dispareunia ca simbol al conflictului inconștient, care rezultă din reacțiile fobice, conflictele majore de anxietate, ostilitate sau aversiune(i) sexuală(e).

Persoanele ce acuză dureri în timpul actului sexual sunt asociate cu un nivel al fericirii generale redus. Depresia și anxietatea se întâlnesc mai des în cazul persoanelor ce suferă de dispareunie. Disconfortul din timpul căsniciei este uriaș, însă, nu s-a stabilit dacă este cauza sau efectul dispareuniei.

Posibile cauze:

  • Vulvodinia și vestibulită,
  • Boala inflamatorie pelviană (PID),
  • Tumori genitale sau pelvine,
  • Chisturi ovariene,
  • Uretrită,
  • Infecție a tractului urinar,
  • Cistită interstițială,
  • Uscăciune vaginală,
  • Lubrifiere insuficientă,
  • Traumă după naștere,
  • Cancer,
  • Radioterapie,
  • Boli cu transmitere sexuală,
  • Boli ale pielii (eczeme, psoriazis etc.),
  • Efecte secundare ale unor medicamente,
  • Vătămări mecanice,
  • Dureri asociate cu menopauza sau îmbătrânirea,
  • Reacții alergice la haine, prezervative, spermicide, contraceptive,
  • Mutilare genitală,
  • Endometrioză,
  • Chistul glandelor Bartholin – bartholinită.

Tratament:

  • creme cu antiinflamatoare și steroizi,
  • administrare de estrogen,
  • medicație și intervenție chirurgicală.

 

Suplimentar, pentru a reduce disconfortul este recomandat:

  • ca pacientul să învețe modul în care funcționează organismul și să exploreze modurile în care îi face plăcere să fie atinsă și să participe la actul sexual,
  • ca pacientul să facă baie împreună cu partenerul ( nu cu scopul de a se curăța)
  • să parcurgă un preludiu de o durată mult mai lungă decât de obiecei,
  • preludiul să nu se termine în contact sexual,
  • se recomandă sexul oral înainte de penetrare,
  • în cazul durerilor de profunzime, se recomandă penetrarea la suprafață,
  • penetrarea maximă are loc atunci când femeia stă pe spate, cu o pernă sub fund și genunchii la piept; penetrarea minimă are loc atunci când femeia stă pe spate cu picioarele întinse și apropiate,
  • pentru a controla penetrarea este indicat ca femeia să țină penisul cu mâna.

 

 

Satiriazisul

Satiriazisul reprezintă o dorință sexuală exagerată, constatată la bărbați, completată de sentimentul constant de neîmplinire sexuală.

Seamănă cu nimfomania, doar că subiectul este bărbat.

Spre deosebire de nimfomanie, bărbatul poate avea nenumărate contacte sexuale fără a atinge orgasmul. Acest aspect evidențiază caracterul pur psihologic.

Denumirea se trage de la numele unui zeu, Satyr, ce deținea o uriașă putere sexuală.

Deși nu sunt cunoscute toate cauzele, printre cele stabilite enumerăm:

  • patologii hormonale,
  • vătămări ale unor nervi cranieni,
  • circulație anormală la nivelul truchiului cerebral,
  • probleme la nivelul hipotalamusului (cum ar fi infecții sau patologii congenitale),
  • tulburări psihologice ( exemplu: mania depresivă, schizofrenia).

Factori psihologici ce pot sta la baza tulburării:

  • copilărie trăită cu expunere la violență,
  • complex de inferioritate,
  • un prim contact sexual nereușit,
  • sindromul Don Juan,
  • aplicarea unor pedepse ce pot fi clasificate ca fiind ”crude”, în copilărie.

Simptome:

  • nevoia constantă de a face sex,
  • schimbarea partenerilor cu scopul de a întreține contacte sexuale,
  • viața sexuală este lipsită de satisfacție (numărul contactelor sexuale nu este relevant),
  • în cazuri severe, bărbatul poate avea halucinații erotice,
  • agresivitate, iritație excesivă și predispoziție la violență.

În cazul adolescentului, satiriazisul este norma.

După ce bărbatul capătă experiență, iar echilibrul hormonal este atins, simptomele dispar.

În această perioadă este esențial ca băiatul să întreprindă activități sportive.

Terapie:

După ce există o confirmare a tulburării, trebuie aflată cauza.

Tratamentul se va axa pe aceasta.

Este important de aflat dacă există și alte tulburări psihologice, iar satiriazisul este o consecință a ei (spre exemplu, schizofreniei).

În anumite situații pot fi administrate medicamente, în altele tratament hormonal, antipsihoticele și sedativele pot fi menționate, precum și tratamentul antibacterian.

Pot fi folosite infuziile de diverse ierburi și extracte cu efect tranchilizant.

Pacienții au o obligația față de propria persoană. Astfel somnul, sportul și alimentația trebuie respectate.

 

În unele cazuri, tulburarea, anunță devieri sexuale, înclinații maniacale și poate duce la infertilitate.

Disfuncție orgasmică

Orgasmul fie nu apare, fie este tardiv.

Dificultatea apare atunci când este suficientă stimulare sexuală.

Orgasmul este o senzație intensă de eliberare în timpul stimulării sexuale.

Acestea pot varia ca durată, intensitate sau frecvență.

Uneori este nevoie de multă stimulare sexuală, uneori de puțină.

În cazul femeilor se numește anorgasmie.

Femeile sunt întâlnite predominant în această categorie, studiile spunând că până la 41% dintre femei pot intra în acest grup.

Factorii de risc:

  • vârsta înaintată,
  • condiții mediacale preexistente cum ar fi diabetul,
  • proceduri medicale ginecologice, cum ar fi histerectomia,
  • utilizarea diverselor medicamente, cum ar fi cele utilizate în tratamentul depresiei,
  • credințe religioase,
  • timiditate,
  • senzație de vină datorată potențialului de a simți plăcere în timpul actului sexual,
  • subiectul a fost abuzat sexual,
  • anxietate sau depresie,
  • stres,
  • respect de sine redus,
  • probleme în relație, cum ar fi lipsa încrederii sau existența unor conflicte rămase nerezolvate.

Lipsa capacității de a avea un orgasm duce la o neliniște ce va îngreuna obținerea unui orgasm în viitor.

Simptome:

  • este nevoie de un timp îndelungat până când un orgasm este posibil,
  • orgasmele nu sunt satisfăcătoare,
  • lipsa abilității de a avea un orgasm.

Disfuncția orgasmică poate să apară atât în timpul contactului sexual cât și în cazul masturbării.

Disfuncția orgasmică se clasifică în 4 subgrupe:

  • anorgasmie primară: subiectul nu a avut orgasm nici o dată,
  • anorgasmie secundară: dificultată în obținerea orgasmului chiar dacă există istoric,
  • anorgasmie situațională: cea mai răspândită. Subiectul poate avea orgasm doar prin masturbare sau sex oral,
  • anorgasmie generală: situația, modul de stimulare și intensitatea nu sunt relevante. Orgasmul nu este atins.

Tratament:

  • tratamentul presupune îndepărtarea cauzelor de substrat,
  • după caz, schimbarea tratamentul medicamentos,
  • se face terapie cognitiv comportamentală (CBT),
  • includerea stimulării clitorisului în timpul masturbării și contactului sexual.

Eliminarea, reducerea numărului sau intensității conflictelor dintre parteneri este important.

În unele cazuri este nevoie începerea unui tratament cu estrogen. În această situație se administrează o pastilă, se aplică un gel în zona intimă ori se poartă un plasture.

Un alt tratament recomandat ar fi administrarea de testosteron.

Uleiurile pentru stimulare sexuală, sunt deasemenea utilizate, deși pot crea reacții alergice ori interacționa cu unele medicamente.